În ultimii ani, BIM a devenit un subiect central în industria construcțiilor, iar in anii ce urmează va deveni va creste in importanta. Tot mai multe organizații declară că implementează BIM, investesc în aplicații software, formează echipe si încep să creeze modele tridimensionale. Cu toate acestea, după luni sau chiar ani de efort, multe dintre aceste inițiative nu produc rezultatele așteptate.

De ce se întâmplă acest lucru? Răspunsul este simplu, dar incomod: majoritatea implementărilor BIM încep cu întrebarea greșită.

Întrebarea care mută accentul în locul greșit

Cea mai frecventă întrebare auzită atunci când o organizație pornește o inițiativă BIM este: «Ce software BIM ar trebui să folosim?» Este o întrebare firească. Software-ul este vizibil, poate fi comparat, evaluat, achiziționat si promovat intens de către furnizorii de software ca soluție magică. Dar este și o întrebare care mută discuția prea devreme către instrument.

Un proiect nu eșuează pentru că nu are un software performant. Eșuează atunci când informația este incompletă, ajunge prea târziu, nu este verificată sau nu poate fi folosită pentru luarea deciziilor si cei care sunt in fluxul informațional nu înțeleg de ce-ul. În acest context, o platformă performantă poate accelera activitatea, dar nu poate înlocui strategia, procesele și responsabilitățile.

Întrebarea corectă

Înainte de a discuta despre aplicații, organizația ar trebui să răspundă la o întrebare mai importantă: «Cum trebuie să circule informația între toți participanții proiectului pentru a permite decizii mai bune și mai rapide?»

Această întrebare schimbă complet perspectiva. Discuția nu mai începe de la model, ci de la obiectivele si generarea de valoare. Ce decizii trebuie luate? Ce informații sunt necesare pentru aceste decizii? Cine le produce, cine le verifică și cine le aprobă? Când trebuie să fie disponibile și cum vor fi reutilizate în execuție și operare? Vrem sa avem o hârtie pe care scrie ca putem livra BIM sau chiar avem aceasta capabilitate?

Tehnologia nu repară si nu funcționează cu procese neclare

Atunci când procesele sunt fragmentate, digitalizarea nu le transformă automat în procese bune. Ea poate doar să facă dezordinea mai rapidă. Echipele pot produce mai multe fișiere, pot actualiza modelele într-un ritm mai alert și pot utiliza platforme comune, dar fără reguli clare vor continua să existe versiuni contradictorii, aprobări întârziate și responsabilități difuze.

Tehnologia trebuie aleasa după ce organizația înțelege ce dorește să obțină și cum trebuie să funcționeze sistemul de management al informației. În caz contrar, implementarea BIM riscă să devină un proiect IT, nu o transformare a modului în care sunt conduse investițiile.

De la modelare la valoare

O implementare matură BIM începe cu rezultatele urmărite: reducerea erorilor, coordonare mai bună, decizii mai rapide, estimări mai fiabile, diminuarea reluărilor și transferul unor informații utile către operare. Modelul digital este important numai în măsura în care susține aceste rezultate.

Aceasta este diferența dintre a cumpăra un instrument și a construi o capabilitate organizațională. Prima abordare produce modele. A doua produce valoare.

Concluzie

Data viitoare când o organizație declară că dorește să implementeze BIM, discuția nu ar trebui să înceapă cu o listă de aplicații. Ar trebui să înceapă cu de ce-ul?, cu modul iscare dorim sa aliniem strategic aceasta inițiativa, cu deciziile care trebuie susținute și cu fluxurile de informații care le fac posibile.

Tehnologia contează. Dar întrebarea corectă contează mai mult. Pentru că modul în care definim problema determină, în cele din urmă, rezultatul pe care îl obținem.

Pentru o discuție aplicată despre transformarea BIM, trimite-ne un mesaj.