In ultimele zile, după publicarea proiectului noului Cod al Amenajării Teritoriului, Urbanismului și Construcțiilor, una dintre cele mai frecvente întrebări din comunitatea de proiectare a fost firească: „În sfârșit, apare BIM în legislație?”
Apare BIM in legislatie? Răspunsul scurt este DA!
Răspunsul complet este însă mult mai interesant. La prima lectură, codul pare să confirme ceea ce mulți așteptau de ani de zile. Termenul Building Information Modeling apare pentru data într-un act normativ de o asemenea amploare și este asociat unor activități precum proiectarea, elaborarea documentației pentru autorizare sau verificarea conceptului proiectului.
Pentru unii, acesta poate părea momentul în care BIM intră oficial în legislația românească.
Dar, după ce închizi documentul și revii asupra lui cu mai multă atenție, începi să observi că adevărata poveste nu este despre BIM.
BIM este despre informație.
Există un detaliu care spune foarte multe. Într-un cod care însumează sute de articole, BIM este menționat doar de câteva ori. Nu este definit în glosar. Nu sunt stabilite standarde de implementare. Nu există roluri dedicate managementului informației, nu sunt descrise cerințe informaționale ale beneficiarului și nici mecanismele prin care modelele digitale ar trebui administrate pe parcursul ciclului de viață al unei investiții. Din punct de vedere juridic, utilizarea BIM rămâne o opțiune, nu o obligație.
Și totuși, ar fi o greșeală să concluzionăm că digitalizarea ocupă un loc secundar în noul cod.
Schimbarea reală pe care o propune CATUC.
Pe măsură ce înaintezi în lectură, observi că termenul „BIM” aproape dispare, dar apar tot mai des alte cuvinte: date, interoperabilitate, registre, platforme digitale, GIS, schimb de informații, baze de date, cartea tehnică digitală, Registrul Național al Construcțiilor.
Nu mai este vorba despre desene. Nu mai este vorba nici măcar despre documente. Este vorba despre date și despre modul în care aceasta circulă între toate organizațiile implicate într-un proiect.
Ani la rând, industria construcțiilor a asociat BIM aproape exclusiv cu modelarea 3D. Am discutat despre software, despre modele federate, despre detectarea conflictelor și despre randări spectaculoase. Dar standardele internaționale au mutat de mult accentul în altă direcție.
Astăzi, BIM înseamnă înainte de toate managementul informației, lucru pe care îl reflecta inclusiv ISO 18650.
Modelul tridimensional este doar unul dintre instrumentele prin care informația este creată, verificată și transmisă.
Valoarea nu se află în geometrie. Valoarea se află în informația pe care geometria o transportă.
Privit din această perspectivă, CATUC transmite un mesaj surprinzător. Chiar dacă nu dezvoltă încă un cadru complet pentru BIM, începe să construiască infrastructura legislativă necesară unui management coerent al informației pe întreg ciclul de viață al construcției.
Există însă și un paradox.
Codul descrie în detaliu modul în care informațiile trebuie colectate, schimbate, arhivate și utilizate în sisteme naționale interoperabile. În același timp, lasă aproape nedefinit instrumentul care ar putea genera o mare parte din aceste informații. Nu știm de ce. Poate pentru ca nu au înțeles pana la capăt despre ce e vorba, poate a fost prea pe repede înainte. Este ca și cum ai proiecta o autostradă modernă, dar ai amâna stabilirea regulilor de circulație.
Strategia BIM ?
Un exemplu este referirea la o „strategie de tehnologie a informațiilor”, document care ar trebui să stea la baza verificării conceptului proiectului în sistem BIM. Ideea este interesantă și deschide o direcție promițătoare, însă codul nu explică ce conține această strategie, cine o elaborează sau cum se aprobă. Ea apare ca o piesă importantă a mecanismului, fără ca mecanismul să fie descris în întregime.
Poate tocmai aici se află cea mai mare oportunitate.
Construiește România un cadru legislativ în care informația devine resursa centrală a unui proiect?
Din perspectiva noastră, răspunsul este afirmativ. Nu încă în forma completă pe care o vedem în standardele internaționale. Nu încă prin referiri explicite la ISO 19650, la mediul comun de date sau la cerințele informaționale ale beneficiarului. Dar suficient de clar încât direcția să nu mai poată fi ignorată, mai ales ca in condițiile speciale ale contractelor trebuie sa apară in mod explicit cerințele de BIM.
Probabil că, în următorii ani, dezbaterea publică se va concentra pe momentul în care BIM va deveni obligatoriu pentru anumite categorii de investiții.
Este o discuție legitimă. Dar poate că nu este cea mai importantă.
Suntem pregătiți? NU!
Întrebarea cu adevărat relevantă este dacă industria construcțiilor este pregătită să gestioneze informația ca pe un activ strategic și nu doar ca pe o colecție de documente produse în diferite etape ale proiectului.
Pentru că transformarea pe care o sugerează noul cod nu o schimbare de software, nu e o schimbare de format, ci o schimbare de cultură cu toate aspectele ei. Este ceea ce echipa BIM Sprint a recomandat tuturor Cientilor: nu este despre software, este despre cultura organizatioanala. Astfel orice implementare BIM dincolo de o hârtie care susține ca se respecta niște procese, cuprinde competente noi, fluxuri noi, tehnologie adaptata, si un mindset colaborativ.
Iar dacă această schimbare va fi dusă până la capăt, peste câțiva ani probabil nu vom mai vorbi despre implementarea BIM ca despre un obiectiv în sine. Vom vorbi despre proiecte în care informația este creată o singură dată, este verificată continuu, circulă controlat între toți participanții și rămâne utilizabilă până la sfârșitul ciclului de viață al construcției.
În fond, aceasta este adevărata promisiune a BIM. Și, poate fără să o spună explicit, aceasta este și direcția pe care CATUC începe să o contureze.
